Pfff. ajungi cu timpul care trece, necrutator si nereturnabil pe langa tine sa crezi ca iubirea si dragostea nu-s decat niste fenomene psihosomatice emotionale si .. cam atat. Ajungi sa crezi ca tulburandu-ti echilibrul, acestea te fac sa constientizezi altfel viata. Echilibrul interior, acel as, acea inima a afectelor unui om, care il indruma, il ghideaza. Cel mai bine cred ca este sa nu devii dependent energetic si emotional de alti oameni. Sa poti fi cat se poate de implicat, prins, dar sa ramai totusi echilibrat, sa fii pregatit pentru plecarea lor. Ea se poate produce sau nu, dar important este ca atunci cand se produce sa nu fie sfarstul lumii, sa simti ca nu mai poti fara.. sa stii ca a plecat, si ca vine altcineva.
Dar traind asa, dupa principiile eligibile de mai sus, nu suntem decat niste roboti sociali. Si totusi inclin sa le dau dreptate psihologilor, ca iubirea este un sentiment inventat de cei slabi, de cei care se lasa prada, si se dedica in totalitate, pierzandu-si astfel atat echilibrul interior cat si uneori propria identitate. Ooo daa.. ce vorbe grele, ce tocmai s-au dus sansele mele de a parea sensibil si romantic, si totodata sansele de a agatza putinele sensibile de pe acolo din eter, sau fm, sau internet :)).. yep. like i fucking care.
Astia micii din urma, spun ei ca atractia fizica, duce la atractia intelectuala, si la dependentza de oameni.. Si cica o iubire intraga, bine consumata si sanatoasa dureaza in medie in jur de 3 ani, apoi rama altele in urma. Altele fiind lucruri care conteaza cu adevarat, cum ar fi atasamentul, devotarea, increderea. Dar ce te faci cand si atractia fizica se stinge, si in plus ea sau el, iti mai inseala si increderea?? pai simplu ce sa faci pleci.. Nu e ca si cum viata ta s-ar sfarsi, ci tocmai incepe. Si cu cat petreci mai mult timp cu tine insuti, cu propira constiintza, cu propriile ganduri, afecte stari si sentimente, incepi sa te conturezi, sa te delimitezi ca om, si sa devii din ce in ce mai independent emotional.
Si apoi mai tine de tine si de momentul cand va trebui sa lasi de la tine, sa devii din nou pentru o perioada sclav al iubirii, sa-i permiti celuilalt sa intre cu bocancii in inima ta, dar sa speri in acelasi timp ca nu o va face.. si daca o face?? te ridici, te scuturi, si pleci.. keep walking. si totusi ce-i ma frate cu iubirea asta, ca eu tot nu inteleg.. unii ii dau tot felul de rezonantze, de sensuri, de simboluri mistice. Oare e drept sa spunem ca este doar o stare emotionala indusa de atractia fizica, care in timp se poate transforma? si in ce se poate transforma?? pai depinde de partea pe care o alegi.. se transforma in indiferentza, in nepasare, in raceala, durere, suferintza, sau atasament si afectiune?
Cand iti aduci aminte de celalalt om, si te gandesti mai degraba la ochii ei/lui, la zambetul ei, la ceea ce era frumos la el\ea decat la partidele fierbinti de sex, oare atunci poti spune ca ai iubit?? sau cand? cand spui te iubesc , cand nu, cand simti, cand .. cum se face diferentza? poti iubi 2 oameni la fel, in acelasi timp? . cand ea/el pleaca si tu te gandesti la el o data pe zi sau iti aduci aminte ocazional insemana ca ai iubit? se prea poate sa nu.. dar daca te gandesti insistent, aproape tot timpul, si asta nu ca ai avea de ales, ce inseamna? eu zic ca varianta asta din urma este de fapt slabiciune, este dependentza emotionala.. cauzata de ruptura dintre canalele energetice intre cei doi. daca pleaca si e de inteles, si nu se mai poate face nimic, si tu intelegi si accepti asta, atunci oare nu ai iubit? doar pentru ca nu vrei sa plece dar daca o va face nu te afecteaza atat de mult insemna ca nu ai iubit? si nu cumva sentimentul adevarat de iubire ar trebui sa fie ceva de genul : te vreau dar pentru ca te vreau cu adevarat nu pentru ca nu pot fara tine ! hai pa!
If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!
Entries (RSS)
July 27th, 2008 at 09:50
“te vreau dar pentru ca te vreau cu adevarat nu pentru ca nu pot fara tine”
Concluzia e de admirat. Probabil asta ar trebui sa simta fiecare om care, intr-adevar, iubeste. “Nu pot fara tine” este deja slabiciune; “nu pot trece peste” este doar un sentiment de moment, de egoism, dar, cum ai spus si tu, daca petreci mai mult timp cu tine insuti, reusesti sa intelegi mai multe si…ori ajungi la concluzia de mai sus si realizezi ca vrei acea persoana langa tine, ori viceversa…
Despre suferinta din iubire se scriu multe, despre iubire in sine ar trebui sa se scrie mai putin…ea se simte, se traieste …si atat
July 28th, 2008 at 08:44
da.. asta cam asa este. se simte si cam atat.. dar nu este ea doar o inchipuire generata de starea de bine pe care ti-o da o companie placuta ??
July 28th, 2008 at 09:07
sentimentele pot fi confundate foarte usor, dar daca stai si analizezi un pic situatia, realizezi ca nu e doar asa…sunt multe lucruri care te pot determina sa-ti dai seama ceea ce simti cu adevarat, insa degeaba realizezi daca nu e reciproc…
July 28th, 2008 at 09:19
nu te contrazic.. insa sunt curios. care sunt lucrurile alea care te ajuta sa faci clar diferentza?
July 28th, 2008 at 09:32
Poate va ajuta cumva parerea mea………….As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea. Am incercat sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa-mi confirm ca ceea ce simt este iubire, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc. Pana azi dimineata… Replica unei colege mi-a spulberat tot ce-mi cladisem cu migala in micul meu univers interior. De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti… Asa sa fie? Oare nu este dragoste ceea ce simt? Sa fie doar pasiunea fiecarui inceput? Sau faptul ca am fost atat de dezamagita in iubire incat nu mai cred in basmele cu suflete pereche si dragoste intru trup si suflet?
Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele. Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…
Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.
In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?
Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Clar: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune… Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut. Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata, pe care am incetat de mult timp de a o mai cauta si pe care voi probabil o mai puteti gasi. In fuga noastra dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua
July 28th, 2008 at 10:18
frumos spus.. de acord, imi place ca ai gasit o distinctie clara, o definitie pe care nu reusoesc de mult timp sa o delimitez asa cum trebuie, si anume diferentza dintre a face dragoste si a face sex.. este clar acolo, dar de multe ori ele se contopesc, nu pot spune sau crede ca sunt cu totul distincte.. cred ca persoana si modul si ceea ce simti, si cum privesti persoana cealalta fac diferentza.. hmm aici este un subiect mai delicat, tratat de multe ‘minti luminate’ contemporane, insa niciuna din aceste minti nu a reusit sa gaseasca argumentele clare sa ne poata si convinge ca intradevar in felul in care pune el/ea problema si stau lucrurile..
multumesc justice.. wherever and whoever you are :) :D
July 28th, 2008 at 12:38
Nu sunt adepta vorbelor…n-am fost niciodata…Este adevarat ca nu-ti dai seama din prima zi sau din prima luna ca ceea ce simti pentru persoana respectiva este dragoste, dar cu timpul realizezi ca vrei acea persoana langa tine, incepi sa o descoperi si-ti place ceea ce gasesti, simti anumite lucruri, stari pe care nu le poti explica obiectiv, pe care nu le-ai mai avut..ca doar fiecare are un trecut si, daca privesti putin in urma, poti face diferenta. Eu cred a fiecare isi poate da seama ce simte cu adevarat; trebuie doar putina atentie…Nu poti cunoaste un om nici daca stai o viata langa el, ceea ce e un lucru bun, pentru ca daca l-ai cunoaste, nu te-ar mai putea surprinde si totul ar deveni obisnuinta, DAR poti incerca s-o faci. Conteaza doar sa vrei. Multi spun ca dragostea e un deal, dar nu cred ca poti oferi doar daca primesti. Ar fi chiar culmea sa ne programam cand sa simtim si ce sa simtim. Poate unii pot face asta, si bravo lor, dar eu am sa traiesc mereu dupa principiul meu: “dragostea nu o poti programa; o simti, o traiesti si te bucuri de ea!’ Dragostea nu ofera garantii!
July 28th, 2008 at 14:41
Sentimentul de iubire nu se justifica! E foarte greu sa castigi increderea cuiva, mai ales a cuiva care a crezut candva in iubire, dar totul e un risc…Nu poti avea niciodata siguranta ca de data asta nu ti se va mai intampla acelasi lucru.., dar daca se intampla, “te ridici si pleci”…chiar si tu ai spus-o…Lucrurile pot fi atat de simple daca n-ar mai incerca lumea sa le complice atat de mult…”ma vrei, te vreau…hai sa vedem ce va fi”…
Lucrurile incepute prost, se pot termina cu bine!
July 28th, 2008 at 14:57
………NICE……declaratii on-line…..sa inteleg…… FAPTELE INTARESC CUVINTELE…DECI…..sa dam drumul la fapte…….frumos….bafta si KEEP ON MOVIN’ !
July 28th, 2008 at 15:22
:) asta am zis si eu intotdeauna…
July 28th, 2008 at 17:00
uat are u 2 talking about???
July 28th, 2008 at 19:38
Era doar un fel de a spune; de aceea am pus ghilimele..Ma refeream la ceea ce gandesc despre iubire si de cum cred eu ca ar trebui sa fie atunci cand simti asta.
July 28th, 2008 at 21:53
atat de multe cuvinte pentru unul singur…dragoste. Chiar nu merita, pfff…
Nu dai de ea, de dragoste, decat atunci cand langa tine nu mai este ceaalta persoana cu care ai impartit anumite clipe, anumite trairi, cu care ai facut anumite lucruri…pe care puteai foarte bine sa le faci si singur…sau nu.
Cand esti intr-o relatie…intotdeauna e loc de mai bine, intotdeauna este cineva mai frumos decat cel/cea de langa tine, de multe ori alte cupluri sunt mai deosebite decat voi, de foarte multe ori treci prin greutati, te superi, plangi, te doare….mereu e loc de mai bine, dar…
in momentul cand jumatatea ta alege sa plece, cand tu nu poti decat s-o lasi sa plece, cand trec zile si ti-e oarecum bine…poate te mai gandesti la ea, dar crezi ca ai trecut peste…incepi sa simti ca esti unu, ca lucrurile nu se mai impart, ca totul este al tau (si-ar trebui sa-ti fie bine … dar nu-ti e), camera goala, o singura cana, liniste, simti nevoia de ea…
Abia dupa ce pierzi iti dai seama daca ai iubit, daca a fost dragoste sau nu, momente marunte sau mari, certuri si imbratisari apoi, amintiri…amintiri…amintiri. Si dor pentru ca abia atunci constientizezi ca…a fost dragoste.
Dragoste apare atunci cand nu o mai ai.
July 28th, 2008 at 22:11
adelline..se prea poate sa ai dreptate.. :) de fapt chiar ai.. de obicei abia cand pleaca iti dai seama daca iubesti sau nu..dar ca sa respect un cliseu..trebuie s-o/l lasi sa plece… daca se intoarce te iubeste, daca nu , nu a fost niciodata al/a ta… trsit dar oarecum adevarat..
July 29th, 2008 at 09:30
….ce am obs eu din pacate………si ma scuzati dak gresesc…..este ca…..uitati ce este mai important in viata…si anume SA IUBITI, va cufundati in teorii si discutii despre dragoste, sex, indragosteala…:)) si in rest nimik…….sunteti tot singuri…….dc persoanele care filozofeaza despre iubire sunt singure ??? dc nu-si gasesc perechea??? simplu….uita sa iubeasca….demonstrati ca nu stiti numai teorie…!!! demonstrati ca nu va raciti gura degeaba pe aici !!! demostrati ca puteti mai mult decat sa dati din gura !!! demostrati ca nu traiti degeaba !!!
..numai bine si……keep on movin ‘ !
July 29th, 2008 at 09:54
lol..am inteles sefa sa traitzi! ..desi.. nu prea are vreo legatura.. aici este o discutie, fara sa aibe prea multa legatura cu ansamblul vietii..fiecare face ce vrea si scrie ce vrea :) nu prea ai dreptate justice.. dar.. parerea ta este bine venita .din pacate de mutle ori asa este.. dar nu te gandesti ca poti impartasi o parere despre iubire in momentul ei cel mai intens?
July 29th, 2008 at 12:05
@ Justice…noi nu uitam sa iubim…caci pentru asta ne-am nascut…de fapt scopul nostru in viata este iubirea….traim pentru ea, murim cu ea in suflet, pentru ea existam, din ea facem copii (cu cateva exceptii), pentru ea ne casatorim, pentru ea muncim…intelegi, iubirea este scopul nostru suprem, ca unii o mai percep si altfel…nu-i bai, ca unii fac greseli…sunt greselile lor sau poate nu-i iubire la ei…nu inca si nu dam din gura…o trim…asa cum stim noi mai bine, unii mai putin altii mai mult, oricum scopul discutiei era altul :P
July 29th, 2008 at 12:59
da.. de obicei ca oameni ‘teligentzi ce ne aflam, putem vorbi despre multe fara sa fim implicati neaparat in acel fel de relatie, iubire sau cum vreti sa-i spuneti.. putem vorbi si de afara cu conditia sa stim despre ce este vorba, sa fi trait un o astfel de experientza.. eu acum sunt indragostit de viata ! :) si ea de mine. dar ca orice om am trait iubirea, stiu cum este sa fii iubit, stiu cum este sa iubesti.. daca acum pe moment nu iubesc, pentru ca poate nu vreau, inseamna ca nu am dreptul sa vorbesc despre asta, si ar trebuie sa ma duc sa caut iubirea? not thanks.. don’t need it.. not right now :D
April 16th, 2009 at 08:33
iubirea se simte si nu se discuta sau analizeaza. asa este domnule co?
April 16th, 2009 at 10:50
se prea poate.. dar daca nu vorbesti de ea, de ce sa mai vorbesti?? de becali, de basescu?? te plictisesti la un moment dat..
September 9th, 2009 at 14:41
cine fuge de vorbe despre iubire, ori nu a cunoscut-o vreodata….ori este atat de inchistat in “coaja” lui, ca nu poate…..ecloza…sa spunem…..
cred ca cel mai mult conteaza unghiul din care privesti iubirea si mai ales, momentul ales si stadiul in care te afli…
mai clar subliniind, daca esti indragostit/a, cred ca trebuie sa vb doar despre iubirea ta…ai vrea sa stie toata lumea de ce plutesti cand plutesti, de ce zambesti mai des decat ar trebui…..ori daca “te-ai obisnuit” cu iubirea deja, ai “domesticit-o”, oarecum……ai timp sa si analizezi…. din interior, mai vezi si din exterior……devii mai profund….
cine spune ca pasiunea dispare cu anii…se inseala…..
se vorbeste despre dragostea la orice varsta…..nu ma laud cu anii, dar cred ca sufletul ramane “pe pozitie” si fereastra se deschide la adierea iubirii, indiferent de vechimea “stoleriei”……
Cel mai frumos lucru inventat
de Dumnezeu este iubirea, -
singura existenţă supremă
fără de care omul s-ar sufoca
în propria superficialitate…
September 9th, 2009 at 15:50
frumos, profund.. cat despre timpul ce se asterne peste iubire..e discutabil..intervine si partea cerebrala, care iti permite sau nu sa faci mici compromisuri, pentru a tine flacara arzand..
September 9th, 2009 at 16:35
flacara e intretinuta de reciprocitate…far’ de care……pas…….
September 9th, 2009 at 16:43
si mai e ceva……iubirea se mentine, pasiunea e doar crescanda….o data cu varsta….devii mai cerebral, stii cu ce si cand sa plusezi…..stii cand sa abordezi si cand sa bati in retragere si…..intr-o relatie conteaza gradul de libertate pe care si-l “ofera” partenerii……ati citit clar…libertate de a rade cu prietenii, libertate de a face cum “te taie”…..fara gelozia care atat de prost inteleasa, inseamna ptr unii “respiratie”……ferice de cei lucizi si care stiu “cu ce se mananca” o relatie aproape perfecta……….
September 10th, 2009 at 08:11
relatie aproape..perfecta..vorbesti din carti nu?? gelozia are dramul ei de farmec, dar atat.. in rest, nu-i decat o boala..
September 10th, 2009 at 08:35
dulce boala…….ca traim in realitatea pe care ne-o dorim…cumva….o meritam au ba…..
iar la carti….s-a renuntat de multa vreme, de cand am descoperit pasiunea realitatii sau realitatea pasionala….care poate exista…..trebuie sa si vrei!!! caci: ai grija ce iti doresti………
September 10th, 2009 at 09:38
nimeni, sau foarte putini stiu cu adevarat ce-si doresc, pentru ei, pentru cei dragi si tot asa.
September 10th, 2009 at 12:26
atunci sa nu le fie jena sa se intoarca la a parcurge repetitiv, abecedarul……vietii…..
September 10th, 2009 at 12:55
abecedarul vietii, pe care uneori il ignoram, sau sarim litere pentru a ajunge mai repede la Z
September 10th, 2009 at 15:06
abecedar ne-abecedar:P…dar apropo de titlu…cateodata you don’t have a choice:)…
September 11th, 2009 at 07:33
da..cateodata pasiunea invinge rationalul..si atunci..sa te feresti..
September 11th, 2009 at 09:29
lasa pasiunea…parca era To love or to not :)….sunt apropiate ca sens,interdependente, dar nu sunt acelasi lucru…
September 11th, 2009 at 10:35
nu sunt :D
dar uneori poate nu vrei, si totusi nu ai de ales, sau poate vrei, si nu poti…
September 11th, 2009 at 11:43
daca vrei poti!
September 11th, 2009 at 12:19
poti sa vrei, insa se mai si intampla a putea…… sa nu poti……..
September 11th, 2009 at 12:41
cand intervine aceasta situatie (”a putea…. sa nu poti”) inseamna doar ca nu-ti cunosti limitele ,nu esti realist vizavi de ceea ce poti sau nu sa faci sau nu stii sa-ti canalizezi energia spre a obtine ce vrei…..dar, ma rog, mai trebuie sa ai si colaboratori buni :P Succesul in viata e dat de aliante bune.
September 11th, 2009 at 12:59
realist poti fi….desigur, ca sa recunosti sa stii ce nu stii…trebuie inainte de toate sa fii realist…strict:parerea mea!
si apoi, cu “cunoasterea limitelor”…..e cam utopica afirmatia……..niciodata nu stii cum si cat poti “duce”(mai era si o vb cu “Nu Da omului cat poate sa duca……..”)…..sau cum reactionezi in situatii extreme…asadar…..pana “nu-ti izbesti capul de pereti”, nu vei cunoaste cat si mai ales, pana unde cunosti………si poate nici chiar dupa sutele de vanatai obtinute nu realizezi…….
September 11th, 2009 at 14:08
si pana la urma..cum ramane??? to love.? or to not? ne conducem cerebral viata de cuplu, sau ne lasam prada simtirilor? cu alte cuvinte. ne orientam financiar? sau preferam saraci si iubiti?
September 11th, 2009 at 14:37
cerebralul “induce” sau cheama after…..si materialul…zic….
ar putea cumva sa fie combinate “fericit”?!…
of course…..TO LOVE…..
September 11th, 2009 at 14:46
evident…cu situatie financiara buna si iubiti .Hai ca se poate.
September 13th, 2009 at 12:53
cred ca se poate…