Si s-a asternut tacerea.. s-a lasat liniste..si intuneric..
Si goliciunea a umplut ce era odata foc..
Si a ars..a ars pana a refulat.si apoi … apoi ai stins lumina..
Ai stins lumina si-ai plecat..
Si in exterior o radiere dulce…de lumina, de zambete si gesturi..
Si toate astea erau de fapt durere.. ascunsa in strafunduri..
Si tu..doar tu esti vinovata … a inceput sa bata.. iar..
A inceput sa miste.. sa licare.. sa pulsese iar ceva..
Ceva ce nu speram s-adie..ceva ce nu speram sa miste..
Si daca minti, si daca pleci eu tot iti multumesc…
Dar vreau sa-ti spun.. sa te rog.. sa stingi lumina..
Sa lasi totul asa cum obisnuia, si trebuia sa fie..
De nu mai vrei, nu agita nimic..
De nu-ti mai trebuie..nu arunca ceea ce-ai gasit..
De nu stii ce si cum si unde… intreaba… si iti voi spune..
Dar lasa totul neatins.. de-ar fi sa pleci..
If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!
Entries (RSS)